Dacii cunoșteau și foloseau un calendar solar, considerat cel mai precis din antichitate, eroarea lui fiind de doar 1,78 zile la 34 de ani, adică 1h 15 3 pe an. De aici rezultă că anul dacic cuprindea 365,24197 zile (cel tropic are 365,24198 zile) . O precizie de-a dreptul uimitoare!
Unele din marile enigme ale antichității sunt: cunoașterea fabricării de către Daci a celui mai curat alfa fier, 99,97%, ce nu ruginește de peste 2000 ani, structura necunoscută a betoanelor Dacice ce rezistă până azi, marcarea topografică a unor anumite vârfuri de munți, lupele de fier de peste 40 kg., metoda medicală de tratare a psihicului, cele 130 de statui ale unor nobili Daci capturate de Traian. Acestea demonstrează din nou că Dacii constituiau unul dintre cele mai desăvârșite popoare ale lumii de atunci!!!
De altfel ce se mai poate spune când locuitorii acestor meleaguri au dat Calendarul Lumii de astăzi (prelatul Dionisie Exiguus din dodrogea) !!!
Tot ei au mai dat ALFABETUL INIȚIAL, LIMBA PRIMORDIALĂ, sanscrita, latina, Troia, Roma și Bizanțul, Ramayana, Iliada și Odiseea, Eneida, Dumnezeul primordial Zalmoxis, simbolul medicinei lui Esculap, pe Alexandru Machedon, pe Aristotel, Spartacus, Constantin cel Mare, Justinian, etc…
Majoritatea sărbătorilor religioase creștine (Crăciunul, Paștele, Sânzienele, etc.) grefate pe credințele Zamolxiene ale dacilor își păstrează în continuare dublul sens, coexistă cu acestea. Străvechile ritualuri geto-dacice, care încă sunt practicate de către țăranii români : Alamori (rămășiță a cultului Soarelui la începutul primăverii), Armindeni (1 Mai), Caloianul și Paparudele (pt. combaterea secetei are o vechime de mai bine de 5 milenii), Ciuleandra (semnifica trimiterea solului la ceruri și era inceput doar de preotesele soarelui), jocul călușarilor (dans ritual făcut cu sulița semnifica tot sacrificiile umane făcute lui Zamolxis), Dragobetele (ziua iubirii simbolizează logodna animalelor, a fetelor și feciorilor), Drăgaica (străvechi cult solar de Sânziene), Lazărul (se împarte pâine la săraci), Matcalăul (flăcăii se prind frați de cruce iar fetele, surori sau mătcuțe), Varaticul (ceremonie păstorească) , etc.
Dar cea mai evidentă dovadă a continuității spiritului geto-dac peste milenii, o constituie portul, costumele populare din diferite zone ale țării. Este bine de știut că țăranii mai poartă și azi aceeași îmbrăcăminte ca Dacii de pe Columna lui Traian sau de pe metopele monumentului de la Adamclisi: ițari, cămașă lucrată cu flori, originala căciulă dacică, ii încrețite la gât, valnice, fote, basmale, fuste cu clos toate cusute cu motive decorative respectând din instinct stilul strămoșesc.
Cu toate acestea, Dacia este vie, ea transmite urmașilor ei, tainele pământului și înțelepciunii, ea apără aceste pământuri prin spiritele marilor conducători, care veghează neîncetat și care se pogoară asupra celor care au sufletul deschis și sunt cu sete de dreptate și adevăr. Aceasta este Dacia! Dacii nu au cum să dispară, atâta timp cât Soarele ne curge prin vene și Timpul bate în inimile Dacilor Liberi!
Acum vă așteptăm acasă la Dacul Liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu