Mitul Dacic si Realitatea !

Iată ce poveste am găsit adusă şi povestită de un bun prieten şi frate al meu din valea Oltului.

Citiţi şi luaţi aminte!

Povestea este cunoscută din anul 1543, cu toate că, fiind vorba despre daci, evident că este mult mai veche. Atât de veche cât nici nu ne putem închipui, cu începuturi de dinaintea păstorilor proto-daci, care-şi păşteau turmele pe culmile munţilor Retezat, apoi spre toamnă, se călătoreau prin Parâng, coborând spre poalele Cindrelului sau în depresiunea Făgăraşului. Bineînţeles că altele erau numele acestor locuri în acea vreme. Iar în iernile lungi şi aspre, aceşti păstori au povestit pentru întîia oară legenda.

De pe vârful unui munte, Zamolxes privi la așezările din vale. Pretutindeni prin păduri, oamenii și-au făcut sălașuri și trăiau în liniște și pace, în comuniune cu natura. Ei erau copiii săi, cei care-i pomeneau numele cu respect și cu dragoste.

- Fiecărui neam, și-a zis Zamolxes, le-am dăruit câte un lucru magic pentru a păstra armonia pământului. Am să dau acum dacilor cele 12 discuri solare care dau putere, înțelepciune și dragoste, fiindcă, iată, ei sunt cei mai legați de pământul pe care trăiesc, ei iubesc cel mai mult apele și pădurile și caii, ei îmi pomenesc cu cel mai mare respect numele.

Am să fac din ei un neam mare și de temut și ca să fie așa, voi trimite pe copila zânei Bendis, cea ce sălășuiește în lacul Bucura, să le dăruiască și sabia soarelui, cea care despică piatra.

Având aceste lucruri și folosindu-le cu chibzuință, vor fi cei mai tari dintre cei tari, iar numele lor va fi rostit cu teamă de vrăsmași. Bătrânii abioi <daci> le vor păstra și atâta timp cât va mai fi o singură inimă nobilă pe pământurile dace, ele nu vor fi luate de la ei.

Păstorii de la muntele Retezat au primit sabia cu lama de lumină, cea care despică piatra și le-au dus-o abioilor s-o ascundă într-o stâncă, iar de-acolo să nu fie scoasă decât în vreme de restriște, de brațul celui mai viteaz și mai drept.

Discurile solare le-a împărțit Zamolxes celor 12 căpetenii ale oamenilor de la munte, cu jurământ groaznic să nu fie niciodată adunate toate împreună, căci prea multă putere s-ar fi grămădit atunci pe umerii unuia singur, iar puterea duce la nebunie !

             Un articol de Gib Gabriel

           Frumoase şi pline de înţelepciune sunt poveştile dacilor.